De când au început (micile - marile) reforme în domeniul învățământului, îndeosebi restricțiile impuse la bacalaureat, care mi se par corecte și firești și deloc stresante, când un elev ia nota zece la toate materiile se face mare tam-tam. Mi se pare extraordinar că liceanul respectiv a luat zece. Îl respect foarte mult și vreau să cunosc astfel de oameni, însă nu sunt deloc de acord cu presa care face un mare eveniment din asta. Întotdeauna sunt prezentate extremele. Sau rezultatele cele mai rele, sau cele mai bune. Pe cât de extraordinar, pe atât de firesc este să se ia zece la bac. Or, nu e o competiție internațională. E un examen gândit să fie promovat de către toți elevii.
De parcă R. Moldova ar avea doar doi sau trei copii deștepți. Cunosc o mulțime de tineri foarte buni, care ar putea da aceleași interviuri și s-ar putea vorbi la fel de frumos despre ei. Și nu mă gândesc, că vai doamne, ar fi o discriminare pentru ceilalți. Sunt sigură că pe un tânăr care gândește nu-l prea deranjează apariția lui la știri. Oare nu e o rușine pentru noi, pentru liceele care se pretind foarte bune, oferind cică învățământ de înaltă calitate să dea doar trei elevi cu zece pe linie?! Din atâția mii de elevi?!
Cred că astfel de performanțe ar trebui tratate ca atare, ca un succes firesc al sistemului de învățământ. Iar asta nu înseamnă indiferență. Evident, ar fi frumos ca acești tineri să fie remunerați, după efortul depus.
Aici se oprește revolta mea. Nu cred că vreau să mai dezvolt subiectul. Nu vreau să acord prea mare importanță unor lucruri care ar trebui să reprezinte o parte firească a societății.
Încă mai sper, cu naivitate, în autenticitatea inteligențelor, în egalitatea acestora.
Un comentariu:
Reusitele sunt colective iar esecurile sunt individuale, nu? :) (in contextul in care societatea iti spune "fii cum vrei dar nu asa"...)
Trimiteți un comentariu