În ultimul timp mi se întâmplă des să visez cum citesc din cărți. În vis cuvintele îmi apar cu claritate și precizie, dar când mă trezesc uit totul. Ultima oară am visat cum citeam o propoziție care suna așa: Nufărul e cea mai rațională floare. Cuvintele parcă erau în germană, dar sensul mi se perinda în română. Dacă ipoteza cum că visele condensează trăiri și amintiri din trecut mă pot gândi la cartea Hertei Muller, Regele se-nclină și ucide, citită dealtfel cu mult timp în urmă, care m-a influențat într-un fel sau altul. Printre pasajele care mi-au plăcut cel mai mult erau acelea despre diferențele de traducere dintr-o limbă în alta, semnificația sau sonoritatea unor cuvinte în română și în germană, limba în care gândea autoarea, diferențele și deplasările de sens ale cuvintelor. Mai era un pasaj despre crin. În germană este la feminin, pe când în română la masculin, ceea ce creează la un moment dat confuzie când cunoști ambele feluri de a privi lucrurile. Poate asta e una din influențele mele sedimentate în subconștient care au generat visul, deși mai am câteva ipoteze care deocamdată le păstrez pentru mine. Până la urmă e construcitv să visezi nuferi, fiindcă am fost curioasă să aflu simbolistica nufărului. Pe scurt, nufărul nu e un simbol al rațiunii, ba din contra, e simbol al forței de creație, al purității, al longevității, gloriei, nemuririi, liniștii sufletești. Are o simbolistică variată, iar fiecare mitologie își prezintă propriile interpretări.
Pentru mine religia e neutră. Nu mă declar nici adeptă a unei confesiuni, nici ateu convins. Nu simt nicio exaltare s-o studiez. Admit doar să am câteva cunoștințe generale. Ceea ce m-a făcut să deschid acest subiect e susceptibilitatea mea la auzul tot mai des al tinerilor (accentuez, al tinerilor) că sunt atei. E în regulă. Fiecare crede în ce vrea. Declară ce vrea. Dar mi se pare stupid să declari ferm că ești ateu și să arunci cu argumente, care nu îmbracă decât mantia unor sofisme infantile. În ochii unui neinițiat poți părea oarecum superior și inteligent, poate și de temut, dar în ochii unui om care cât de cât gândește poți apărea îmbrăcat în vanitate. Cred că a te declara ateu nu e la modă. Trebuie să ai niște argumente solide. Să studiezi amănunțit religia. A făcut-o cineva? Cu siguranță sunt și dintre acei informați și înarmați cu afirmații întemeiate, dar eu mă refer la malul celălalt. Și cred că e necesară e revizuire...
2 comentarii:
Eliade a fost ateu.
Eh, dar Eliade a și avut argumente. Doar e istoric al religiilor.
Trimiteți un comentariu