Împreună cu colega mea de apartament, când nu știm unele cuvinte încercăm să explicăm în fel și chip ce vrem să spunem. Prin toate limbile existente și inexistente posibile. Deseori încercăm să traducem jocuri de cuvinte.
Azi îi ziceam că ”love” în română e ”dragoste”. Iar reacția ei imediată:
- Like drugs?
- No, no, no...
- But love is like a drug!
Apoi mi-am adus aminte de jocul de cuvinte pe care-l știu de la Diana Frumosu: dragostea = drag + o stea. Am încercat să-i explic și asta. Dar cum să traduc cu fidelitate sensul/ forma/ imaginea cuvintelor? Mi-am adus aminte de o idee pe care o spunea undeva Herta Muller. Că limba maternă e ca propria piele. Și iarăși anxietatea vizavi de traduceri. Și iarăși obsesia pentru sensul cuvintelor și receptarea de către celălalt.
Cu toate acestea, întâlnirea limbajelor produce miracole.
Azi îi ziceam că ”love”
- Like drugs?
- No, no, no...
- But love is like a drug!
Apoi mi-am adus aminte de jocul de cuvinte pe care-l știu de la Diana Frumosu: dragostea = drag + o stea. Am încercat să-i explic și asta. Dar cum să traduc cu fidelitate sensul/ forma/ imaginea cuvintelor? Mi-am adus aminte de o idee pe care o spunea undeva Herta Muller. Că limba maternă e ca propria piele. Și iarăși anxietatea vizavi de traduceri. Și iarăși obsesia pentru sensul cuvintelor și receptarea de către celălalt.
Cu toate acestea, întâlnirea limbajelor produce miracole.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu