lucruri extra\ordinare care mi se (așează pe) în(tâmplă)

  Mă plâng că nu am suficient timp, că vreau să stau acasă, tolănită pe pat și să nu fac nimic. Însă în același timp mă bucur că nu stau acasă, că văd oameni și sunt în continuă mișcare.
  De la nouă dimineața până la ora cinsprezece am fost plecată de acasă. Chiar dacă e frig și ninge. De după geam eram gălăgioși. V și cu V admirau și comentau o revistă mondenă. S-a alăturat și C. O probabil îi scria un mesaj lui V. M juca teatru. Îmbrăca pe mână un purceluș și defila prin fața noastră. Purcelușului îi era foame și apuca fără jenă sânii primului spectator. N visa să aibă o jucărie mare când era mic. C lucra la calculator. D a întârziat și se scuza. Eu cu B am găsit o mașinuță și îi analizam măruntaiele. D a luat cartea Poker, pe care eu am îmceput s-o citesc. Nuștiu dacă D citește mult, dar am avertizat-o că dacă întâlnește acolo cuvinte indecente să nu se sperie. Apoi am început repetiția. Eu îi zic C-ei : ,,Ah, generația din ziua de azi! Vezi, vezi  ce se întâmplă?! Ți-am zis eu că un comportament neadecvat duce la o infectare hiv. Așa, că ai grijă!” Trebuia să sune amenințător, să gesticulez. Azi simțeam că vocea mă părăsește și plus la asta nu am adoptat atitudinea necesară. D se apropie de mine și îmi zice: ,,M, tu nu poți fi rea. Fii mai convingătoare.” La următoare repetiție mă pufnea râsul. Mă uitam la D și încercam să fiu rea. Și nu am fost.
  Priveam cu toții după geam. Părea o ninsoare infernală. Doar nebunia vântului o făcea spectaculoasă. După ce am finisat toate activitățile m-am pornit spre casă. Ador să merg pe jos. Să merg mult. Să merg singură. Să închid ochii. Să mă îndrept spre nicăieri. Azi înfruntam triumfătoare fulgii. M-au pălmuit teribil de dureros. Nu erau fulgi pufoși și blânzi, ci colțuroși, cu vârfurile ca niște ace. Cu toate acestea eram împlinită. Am încercat un fel de satisfacție, care mi-a fost refuzată un timp. În punga violetă duceam pâine, ouă, smântână, și felii de tort, ultimele la insistența surorii mele. Gândul nu mi-era la tortă, ci la un alt produs la fel de savuros. Am primit în dar o carte. Verde. Într-o pungă verde. Persoana care mi-a dăruit-o nici nu a bănuit că verde e una dintre culorile mele preferate. Un gest atât de frumos, la care nu mă așteptam. Perfect într-o perioadă de dezorientare. Un semn  și o confirmare că ceea ce ni se întâmplă poartă amprenta extraordinarului. 
   E bine să nu ai lumină câteva ore bune. Am repetat, sau învățat, pe alocuri, pentru teza de la biologie. Și e la fel de bine să ai prieteni care poartă ochelari și să-ți povestească despre deficiențele lor de vedere. Pe mine asta m-a salvat la ultima evaluare de la biologie și poate îmi va aduce un pic de noroc la teză. Am mai citit din Orwell și mi-am creat planuri grandioase de împroprietărire a zonei mele de confort cu cactuși. 
   Iar odată ce îmi deformez coloana vertebrală și îmi torturez vederea la un dialog neviu cu calculatorul, efortul îmi este răsplătit. Sunt solicitată să scriu ceva. Am citit jurnalul veronez al Dianei. Iar versurile lui Pablo Neruda mi-au amintit de pasiunea mea pentru constelații și pentru ochi: Your wide eyes are the only light I know from extinguished constellations.