Ping-pong cultural

    Willkommen im kulturellen dialog! Cred că aşa ar trebui să sune începutul evenimentului pe care-l voi relata în continuare. Adică, Bine aţi venit la acest dialog cultural! La început de septembrie, clopoţelul a sunat şi pentru  Clipa,  anunţând un dialog de valoare cu tineri studenţi din Germania. Întâlnirea a avut loc în holul Uniunii Scriitorilor, coordonată de doamna Iulia Iordăchescu, directorul revistei Clipa, Aurelia Borzin, redactor-şef, şi tineri – membri ai colegiului de redacţie. 

     Studenţii germani au venit în Republica Moldova în cadrul proiectului ,,Şcoala de Vară Moldo-Germană în Republica Moldova şi România, 23 august – 13 septembrie 2012”, proiect iniţiat de MIL (Moldova Institut Leipzig) şi având ca scop cultivarea dialogului cu persoane şi instituţii din domeniul culturii, politicii, economiei, massmediei şi organizarea unor acţiuni precum simpozioane, cercetări ştiinţifice, colocvii, cursuri. Tinerii germani sunt studenţi la diferite facultăţi (istorie, sociologie, jurnalism, ştiinţe politice, economie etc.) ale Universităţii din Leipzig. În cadrul acestui proiect, în fiecare zi ei sunt implicaţi în diverse activităţi ce au drept scop aprofundarea şi răspândirea în mediul german a cunoştinţelor despre dezvoltarea  actuală a republicii noastre. 
      Revista de cultură şi creaţie literară a tinerei generaţii a răspuns afirmativ solicitării de a întreţine un dialog cultural ce vizează literatura tânără de astăzi. Dialogul a decurs firesc, într-o atmosferă destinsă şi cordială, ceea ce reprezintă un atu al revistei, fiindcă astfel tinerii îşi descătuşează libertatea gândurilor într-un discurs logic, coerent şi constructiv. Reprezentanţii  Clipei au relatat informaţii despre apari-ia revistei, evoluţia ei în timp, scopul, activităţile desfăşurate, colaboratorii ei, cărţile tinerilor autori pe care i-a lansat, despre cenaclu, debuturi. Tinerii germani au rămas impresionaţi de spiritul tânăr şi fluxul nou adus de revistă în ,,landul” literar. De pe chipurile lor se desprindea curiozitate şi admiraţie, ceea ce pe noi evident că ne-a bucurat. Răsfoiau cu interes paginile revistei, iar când identificau câte un autor printre tinerii prezenţi, zâmbeau amical. Au apreciat calitatea şi valoarea revistei, cu atât mai mult cu cât este creată, în mare, de un grup tânăr, însă competent, dotat cu idei inovatoare. De asemenea, au rămas încântaţi că designul revistei este semnat tot de un tânăr poet – Adrian Gavriliuc. Întrebându-i cum evoluează literatura tânără în Germania, au recunoscut că la noi acest spaţiu literar este mult mai amplu şi mai deschis şi oferă tinerilor o mai mare arenă pentru a-şi valorifica potenţialul creator.  
    Un subiect subtil pe care l-am atins a fost cel despre identitate şi limba română. Studenţii nu cunosc foarte bine realităţile istorice ale poporului nostru. Am încercat să elucidăm problema noastră identitară. Pentru mine cel puţin a fost ciudată şi chiar revoltătoare ideea unei tinere, care a afirmat că noi suntem avantajaţi să cunoaştem două limbi: româna şi rusa. Argumentul a venit imediat: am accentuat că limba pe care o vorbim e româna, iar limba rusă în spaţiul nostru, din cauza unor circumstanţe istorice nefericite, reprezintă mai mult un instrument politic de manipulare şi mai puţin un avantaj. ţin să cred că explicaţia a fost convingătoare, iar tinerii germani au însuşit o lecţie de istorie reală şi nefalsificată despre identitatea noastră. 
    Discuţia a alternat cu un ping-pong de întrebărirăspunsuri inteligente şi eficiente în spectrul cultural de informare a ambelor părţi. Un moment plăcut care a câştigat consideraţie din partea noastră a fost citirea unui fragment în limba română de către o studentă. Ne-a bucurat dorinţa lor de a învăţa limba română şi de a asimila cultura noastră, iar în sufletul fiecăruia dintre noi nu putea să nu înflorească mândria. Întâlnirea dintre două culturi diferite, cea română şi cea germană, s-a soldat cu un feedback eficient şi de perspectivă. Oricare ar fi situaţia economică, socială, politică, oricâţi kilometri pătraţi ar avea ţările noastre, ceea ce ne uneşte este cultura, dorinţa de cunoaştere, spiritul civic şi idealurile tinere. 
    La final ne-am luat la revedere pe aceeaşi notă amicală, studenţii germani mulţumindu-ne în română pentru experienţa frumoasă. Iar ca să fiu pe aceeaşi lungime de undă, vă zic şi eu  Danke până la noi clipe memorabile.

http://clipa.in.md/img/2012,5/Clipa_05_2012_23.pdf