11 august 2012

farley, vise cu morți și cine câștigă

 Ascult Guy Farley. Mă calmează, dar în același timp mă face să-mi rup lanțurile interioare. Am ajuns la concluzia că multe lucruri nu își au rostul, că mai nimic nu se merită. Am început să nu mai cred în ceea ce mi se spune. Mă îndoiesc de lucrurile elementare și mărunte. Mă gândesc la un război nevăzut din fiecare dintre noi, și că niciodată nu ne vom arăta armele. Aseară am visat oameni care se zbat între viață și moarte. S-au început săptămânile cu vise urâte. Sunt perioade în care nu visez nimic, după care vin  perioade în care visez foarte mult și ciudat. De obicei îmi notez visele. Unele le uit, iar când le recitesc se asamblează vag în minte. Unele însă sunt atât de dense, încât mi le reamintesc des și încerc să le dau anumite interpretări, și câteodată parcă dinadins au tangențe cu realitatea. Aseară am visat un mormânt alb, în care stătea un om. În vis se înfățișa tânăr. Era mort. Alături încă cineva. Era pe moarte. Se auzea doar un horcăit. Stătea întins lângă mormânt. Vroiam să-l las și să fug. Credeam că va muri. Era legat cu funii albe. L-am dezlegat. După care imaginea și-a pierdut conținutul și țin minte că mă aflam deja lângă un pom cu mere, foarte înalt și cu crengi foarte subțiri. Și acolo iarăși persoana pe moarte. Parcă era copil, dar parcă om mare, dar cu înfățișare de copil. Mă amenința. Stăteam nemișcată. Nu mă influența omul sau copilul, ci pomul. Până la urmă pomul și-a ridicat crengile în sus asemeni unui mecanism și a sugrumat persoana aceea. După această scenă m-am trezit deodată în drum. Încercam să adorm. Nu puteam. Eram pe jos. Pământul era rece, dur. Pietre. Aveam cretă albă. Am marcat o linie. Asta e tot ce îmi aduc aminte din vis. E un vis neplăcut. De obicei din vise îmi stăruie în minte anumite imagini, obiecte, dar acum resimt starea din vis, dezgust, greață, și alb.
 Am ajuns la concluzia că întotdeauna vor câștiga oamenii care se prezintă așa cum sunt, ei însăși, simpli, naturali, firești. Da, e posibil să câștige mult mai târziu, dar oricum asta se va întâmpla. Iar cei care încearcă să impresioneze, să-și arate o altă față pentru a fi considerați importanți, inteligenți  sau  mai nu știu cum, pierd teren. Evident la început ei vor străluci, însă tot rămân la concluzia că aparențele înșală. Eu mizez pentru oamenii sinceri chiar dacă ei vor suferi mai mult, dar ei însă trăiesc mai frumos. Ei nu trebuie să depună efort ca să creeze impresie bună. Un consum de energie inutil. Ceea ce scriu poate e un fel de generalizare. Încă nu-mi permit să dau exemple concrete, fiindcă am constrângeri la acest capitol și aș putea tăia nemilos în unii (și acești unii sunt cineva) sau aș putea strica decorul unor ,,personalități”. Eu voi analiza în continuare mișcările celorlalți pe tabla de șah (chit că eu nu știu să joc șah, dar tare aș vrea, ar fi mai interesante și mai intrigante mișcările) și voi urmări  ce se întâmplă în imediata mea apropiere ca să mă dez`apropii .

Niciun comentariu: