înfige-mi cuţitul în cap
în cea mai dureroasă amintire
şi lasă-l acolo să ruginească
să-mi încâlcesc mâinile
să nu îl ajung
să disper
noaptea, când licuricii
vor ieşi la plimbare
vor etala lumini diforme
pe creştetul meu
lama cuţitului e mai strălucitoare
amintirile sunt mai fluorescente
6 comentarii:
Perfect atins, ca de fiecare dată.
Multumesc. Mă bucur că ai simţit lama poeziei. Pe oamenii frumoşi nu îi răneşte. :)
Maricica
mi-ar placea sa existe astfel de cutite ce omoara amintiri neplacute... dar nu sunt.
da. dar trebuie să ne inventăm noi unele, ca să ucidem amintirile urâte.
Maricica
Ai atins virful cutitului si acesta tipa cu sunet de cristal~ mi-a placut mult~:)))
sensibil si patrunzator!
Trimiteți un comentariu