mi-e dor să scriu un poem
să mă adăpostesc sub el
în răcoarea şi sensibilitatea sa
ca sub o coajă de portocală
un poem despre mine
de fapt, despre orice,
despre gânduri, oboseli şi decepţii,
despre tot la ce pot da explicaţii
să mă adăpostesc sub el
în răcoarea şi sensibilitatea sa
ca sub o coajă de portocală
un poem despre mine
de fapt, despre orice,
despre gânduri, oboseli şi decepţii,
despre tot la ce pot da explicaţii
linişte mâna mea balansează pe foaie
dezechilibrată, iritată de lucruri mărunte
şşttt... ceva întrerupe calmul acesta,
o moleşeală îşi lasă amprenta
în veioze, în pereţi, în unghere
în felinare de la colţul străzii —
foşnet de stele
iar tolănită pe pat
căldura îşi face machiaj
alarmant, alarmant
şi cerul, nelipsit de constelaţii
îmi invadează trupul
infiltrîndu-se adânc
în cutia mea toracică cu lucruri intime
7 comentarii:
Great blog,Salut!!
Happy MMXI!!
Frank, Barcelona
http://balapertotarreu.blogspot.com
wow.
extraordinar!
trebuie să recunosc că am sesizat o oarecare schimbare la tine în ultimile poeme postate pe aici.
sunt mult mai extinse, însă asta nu-i pierde din esenţă, adică nu cazi în a fi banală prin detaliere.
chiar şi printre rîndurile astea am observat încă un plus de maturitate, pe care deşi o ştiu de totdeauna la tine, acum se afirmă într-un mod mai accentuat.
nu-mi rămîne decît să spun BRAVO
te cuprind!
diana
Tu scrie-ne poeme si noi iti citim dorul !
Multumesc de trecere.
Diana, poţi să vii şi cu obiecţii. Chiar am nevoie de ele. În ultimul timp îmi citesc poeziile şi mi se par ridicole.
zippo, frumos spus ,,îţi citim dorul".
Maricica
Nu sunt ridicole deloc.
Ioana: mulţumesc mult. E un semn bun.
Maricica
las şi eu un semn .
mi-a plăcut , chiatr foarte mult!
mihaela
Trimiteți un comentariu