6 ianuarie 2011

mi-e dor


mi-e dor să scriu un poem
să mă adăpostesc sub el
în răcoarea şi sensibilitatea sa
ca sub o coajă de portocală

un poem despre mine
de fapt, despre orice,
despre gânduri, oboseli şi decepţii,
despre tot la ce pot da explicaţii

linişte
mâna mea balansează pe foaie
dezechilibrată, iritată de lucruri mărunte

şşttt... ceva întrerupe calmul acesta,
o moleşeală îşi lasă amprenta
în veioze, în pereţi, în unghere

în felinare de la colţul străzii —
foşnet de stele
iar tolănită pe pat
căldura îşi face machiaj
alarmant, alarmant

şi cerul, nelipsit de constelaţii
îmi invadează trupul
infiltrîndu-se adânc
în cutia mea toracică cu lucruri intime











7 comentarii:

Balaphoto spunea...

Great blog,Salut!!

Happy MMXI!!

Frank, Barcelona

http://balapertotarreu.blogspot.com

Diana spunea...

wow.
extraordinar!
trebuie să recunosc că am sesizat o oarecare schimbare la tine în ultimile poeme postate pe aici.
sunt mult mai extinse, însă asta nu-i pierde din esenţă, adică nu cazi în a fi banală prin detaliere.
chiar şi printre rîndurile astea am observat încă un plus de maturitate, pe care deşi o ştiu de totdeauna la tine, acum se afirmă într-un mod mai accentuat.

nu-mi rămîne decît să spun BRAVO

te cuprind!

diana

zippo spunea...

Tu scrie-ne poeme si noi iti citim dorul !

Maria spunea...

Multumesc de trecere.
Diana, poţi să vii şi cu obiecţii. Chiar am nevoie de ele. În ultimul timp îmi citesc poeziile şi mi se par ridicole.

zippo, frumos spus ,,îţi citim dorul".

Maricica

Ioana Dunea spunea...

Nu sunt ridicole deloc.

Maria spunea...

Ioana: mulţumesc mult. E un semn bun.

Maricica

mignona spunea...

las şi eu un semn .
mi-a plăcut , chiatr foarte mult!
mihaela