7 aprilie 2016

„Trage-ți scaunul la marginea prăpastiei și-am să-ți spun o poveste.“

uneori cred că există un fel de conexiuni magice între lucruri, între oameni.
am intrat în librărie. Cărturești Cluj. după un descensus ad inferos (am coborât scările) am ajuns la raftul de poezie. pe trepte erau cactuși. absolut surprinzător pentru mine. am răsfoit câteva volume printre care și 111 cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română. habar nu am cum m-am abținut să nu mi-o cumpăr. asta s-a întâmplat în februarie.
acum câteva zile colegii mei mi-au dăruit acest volum de poezie. chiar nu știau că eu îmi doream volumul și nu le-am vorbit despre el. nici nu am colindat în ultimul timp librăriile ca să știm ce cărți vrem să ne luăm. dar, intuiția lor de comparatiști!
mi-a scris Iris (a scris despre, citiți) și îmi zice de volum. că mi-l aduce dacă vine la vară la Chișinău. cu Iris e o poveste teribil de lungă. nu e prima dată când ni se întâmplă coincidențe bizare și frumoase.
și, firește, poezie:


Niciun comentariu: