Câteodată mi se pare că în univers există o conexiune între oameni. Există niște particule care-i face compatibili, îi unesc, cum îmi povestea cineva. Sau se mai zice să ai grijă ce îți dorești, fiindcă se poate întâmpla, deși această afirmație nu mi se pare un argument forte, percepând-o ca pe o slăbiciune ieftină pentru visătorii melancolici, lipsiți de vitalitate.
M-am gândit zilele astea la Cristina, la cât de dor mi-e de dialogurile noastre nebune, întrerupte la jumătăți de idei, de alte idei, apoi revenind la ele, apoi iarăși deraind. Și spre bucuria mea, C îmi lasă un mesaj cum că vine acasă, apoi zboară la propriu în Belgia. Ce se poate întâmpla mai bun decât atât!
Zilele astea am lăsat niște mesaje unor oameni dragi mie. Trebuia să-i las un mail lui Cornel. C e omul care din cauza unui vers și unei fete a început să confecționeze cocori din hârtie. Trebuia să ajungă la o mie. Eu nu-l credeam, dar când am văzut sutele de cocori, pe bune, am rămas impresionată de voința sa. Din păcate idila s-a dispersat și cocorii nu și-au mai luat zborul. Am visat că i-am scris un mail, dar nu o făcusem. Și hop, sâmbătă mă sună C. Nu am răspuns, fiindcă nu aveam telefonul lângă mine. Să-i zic că aș fi vrut să-i las un mail, dar mi-a luat-o înainte, nu știu dacă m-ar crede.
Ce mai, poate că există o conexiune secretă între oameni. Și mai există și dorul. Dar și oamenii potriviți care-l merită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu