șobolanii rod ultimele
fărâme de dragoste
din poemul dedicat lui
ciumă citadină
ciumă la început de secol
la început de zi
mi se umflă ganglionii
cânt la un acordeon deformat
ce bine mă simt ce bine mă simt
pe asfaltul călduț
mașinile claxonează
cânt fără să mă opresc
în urma mea un val de șobolani
cară în spate tomberoane
unde mi-am aruncat
ultimele fragmente din viață
2 comentarii:
Idealist. Abisal.Abstract.
Inconștient.
Trimiteți un comentariu