27 martie 2013

Metamorfoza sinelui


  Lumea nu mai crede / decât în panouri de publicitate, / de parcă viața-ar avea culcuș / în ecranul televizorului zice Ana-Mihaela Nuța în volumul de debut ,,Crisalida”, apărut la editura Clipa, 2012. Ei bine, evenimentul desfășurat într-o ambianță livrescă, la Biblioteca ,,Onisifor Ghibu” infirmă această neîncredere sau criză a lecturii, dacă vreți, fiindcă mai sunt oameni care iubesc poezia, chiar dacă suntem prea ocupați. Se prefigurează schimbări pe tărâmul poetic al tinerilor de azi, iar de mâine ne mutăm să reinventăm cuvintele și să lăsăm  poezia gravidă.
  Dacă în ultimul timp oricine își poate edita un volum, iar apariția debuturilor în masă riscă a crea o literatură de maculatură, revista Clipa s-a angajat cu conștiințiozitate să lanseze tineri scriitori și să-i redirecționeze spre o literatură de calitate.  Din stadiul larvar, manuscrisul Anei-Mihaela a reușit să se metamorfozeze, să prindă aripi și să vadă lumina tiparului prin filtrul criticii obiective și riguroase a jurizării Concursului de Creație Literară ,,Iulia Hașdeu”. E o reușită și un plus să editezi un volum de debut în urma unui concurs. Astfel, după cum a menționat și tânăra autoare, te asiguri că cartea merită să se nască. Lansarea a fost onorată cu prezența criticului literar Lucia Țurcanu, poetele Călina Trifan și Aurelia Borzin, în același timp reprezentanți ai juriului, care au vorbit despre poezia Anei-Mihaela și despre metamorfoza sa literară.
  Suntem două omizi / care poate niciodată / nu vor fi fluturi, însă eu cred că prin perseverența, talentul și munca insistentă a autoarei metamorfoza fluturelui se va produce. Ana-Mihaela prefigurează oarecum în neantul imperceptibil al sinelui forma desăvârșită a fluturelui. Totul nu e decât să tindă cu impetuozitate către această perfecțiune.
  Dna Iulia Iordăchescu, directorul revistei Clipa, ne-a propus ca de fiecare dată un exercițiu de imaginație original. A creat un colaj poetic din titlurile versurilor. Reprezentantul bibliotecii a salutat călduros prezența acestui eveniment, iar pe această cale îi mulțumim pentru susținere.  Au mai asistat la zborul poetic tineri creatori, colegi ai Anei-Mihaela și chiar cititori ai bibliotecii prinși la intersecția dintre timpul personal și poezie, alegând-o pe cea din urmă. Victoria Mărgineanu, colegă de condei, s-a pronunțat pe marginea volumului, evidențiind ce înseamnă un debut, fiindcă și ea e o tânără debutantă în cadrul aceluiași concurs.
   Ținând cartea în mână vă veți întreba nedumeriți dacă e o greșeală de la editură, pentru că titlul e dispus în jumătate, în partea de sus și de jos. Dar nu, nu e o eroare, ci un semn simbolic. Veți fi inundați și de lumină. Un galben șarmant și în același timp misterios anticipează enigmele textelor poetice. Ana-Mihaela jonglează cu verbele, cu stările la limita dintre exteriorizare și interiorizare. Poezia sa este o expresie a căutării de sine, a iubirii, a necesității de a se expulza din crisalidă, din sala de așteptare, din containerul cu scamatorii, or cum observă poeta Eugenia Bulat, care a prefațat cartea: ,,limfa poeziei ei este o dureroasă căutare: a sinelui și a iubirii într-o lume concretă”.   Tânăra creatoare  dorește exerciții de echilibristică, chiar dacă realizează că e atât de greu, și o reinventare de la primul strigăt. Eul identificat cu un noi se găsește într-o continuă mistuire de iubiri, dureri sau tăceri: îl doare absența, se amăgește prin suntem fericiți suntem fericiți suntem fericiți, regretă că n-apucăm să vedem cum  ațipesc îngerii pe stâlpii de telegraf, își caută masa de operații poate din teama că iubim prea mult. Poemele sunt un fel de anestezie a fricii (existențiale), iar autoarea dorește un circ (o viață) în care oamenii să se (mai) iubească din instinct. Nu știu dacă scurtcircuitul cuvintelor Anei-Mihaela e declanșat din greșeală, dar știu cu certitudine că el nu va înceta să genereze tăcerile gălăgioase din interiorul poetei.
  Reprezentative pentru poeziile Anei-Mihaela, după cum a menționat Lucia Țurcanu,  sunt frazele neterminate. Ele lasă loc cititorilor pentru interpretări și le permite să-și creeze propriul final, propria emoție, chiar să reinventeze poemul.
  E dificil să reconstitui un portret adevărat al tinerei creatoare din versurile sale, pentru că literatura sau e o invenție perfectă sau o camuflare la fel de perfectă  a propriilor experiențe; însă ce ne interesează e autenticul creației.
Cu toate acestea prezența ,,vie” a  Anei-Mihaela nu poate trece neobservată. Emană multă lumină, e o expresie a candorii și a tandreții, iar una dintre calitățile cele mai de seamă și rare din ultimul timp pe care o posedă e modestia. Terminațiile nervoase ale poeziei sale se cos cu arterele sensibilității. Ana-Mihaela e emoție vie. În timpul lansării, erau momente, îndeosebi am surprins clipa în care a vorbit fosta sa profesoară de română, când ochii ei sclipeau sub mărgăritarele inocente ale sufletului-lacrimile, dar până și lacrima poate fi poezie sau vers din care sorb fluturii. Studentă la Facultatea de Medicină, Ana-Mihaela va vindeca rănile, dar și inimile.
   În proza lui Cărtărescu întâlnim fluturi, Nabokov avea o mare dragoste pentru fluturi, așa încât de ce nu ar completa Ana-Mihaela Nuța rândurile scriitorilor pasionați de fluturi?
   Noi îi dorim ca prin răbdare și cutezanță să-și desăvârșească aripile sinelui. Să nască fluturi, să iubească fluturi, să trăiască fluturi, să creeze fluturi, să devină fluture! 



Un comentariu:

Cristina C spunea...

Salut!
Pentru ca imi place blogul tau, am inceput sa-l urmaresc. Te astept pe la mine http://filmandotherstories.blogspot.se/
si daca ai placere sa ma urmaresti...
:) O primavara frumoasa iti doresc!