6 iulie 2011

Semne

Felinarele îmi făceau semne disperate,
n-am observat.
Paul mi-a spus că mă iubeşte
într-o noapte rece şi umedă.
Eram la etajul şase
ca doi nebuni euforici.
Şopteam iubiri,
Fixam explozii sentimentale în pulberi nocturne.
Cred că lupii iubesc mai credibil decât oamenii.
Ei nu au nevoie de cuvinte,
de sinceritate, înălţimi şi alte chestii umane.

Felinarele gesticulau teatral
Lupii nu urlau
Şi niciun semn de disperare
în sărutul lunii.

7 comentarii:

R.A.I. spunea...

frumos poem... m-a pus pe ganduri faza cu lupii care iubesc mai frumos ca oamenii...
merci de vestea buna!
o sa iti trimit eu zilele astea un plic cu revistele tale, helis, pentru ca ai aparut si in numarul de iunie/iulie...
pe curand!

Costea spunea...

E bine că nu este nici un semn de disperare... :)

Maria spunea...

RAI, mulţumesc!

Maricica

Maria spunea...

Costea, da, disperarea nu, dar minciuna este.
Merci pentru lectură!
Maricica

Rebeca C. spunea...

Felinarele gesticulau teatral
Lupii nu urlau
Şi niciun semn de disperare
în sărutul lunii.

Ce-mi place!

Felicitări!

Maria spunea...

Mă bucur că au ajuns la inimă! :)

Maricica

Valeria Ciobanu spunea...

Mi-a placut enorm...