19 februarie 2011

Încercuiţi



din oasele noastre cresc
pene de bufniţe
blesteme la trecut
ce îşi potrivesc cu grijă reînvierea
ne simţim electrizaţi
de parcă printre vertebre
şuieră şerpii
în unghii se adăpostesc
pisici negre
tricotează superstiţii pentru cei paranoici
magi răguşiţi eclipsează
viitorul pe linia tălpii
imaginar perpendiculară spre potecile vieţii
undeva prin zona inimii
acostează liniştit un cutremur
îşi instalează epicentrul
şi porneşte
să înghită bulgărele lumii


5 comentarii:

R.A.I. spunea...

genial!
felicitari!

licutza spunea...

GENIAl...de altfel..k intodeauna...eshti un GENIU..Love U..shi mi-a placut ft tare:)

Diana spunea...

în starea în care sunt acum şi starea care mi-o provoacă aceste rînduri, îmi vine să zic că aş vrea să mor......

Costea spunea...

Bravo! Afară ninge şi eu citesc poezia foarte bine scrisă.

29 decembrie spunea...

;x imi place