6 februarie 2011

Asfinţit

mănăstiri inerte în mîinile nopţii                                                        
profetizând dispariţii
tandre lumânări
îşi deschid lumina prin coastele morţii
citim în altare
apocalipse, cruci amorţite
undeva, sub pământul fertil de schelete
îşi răstigneşte cerul strigarea
sfârşitul e aproape
păşeşte amuţit
în istoria noastră preaplină de sfinţi
şi cum rozele înfloresc în litanii
astfel apusul sfârşeşte în orologii


6 comentarii:

R.A.I. spunea...

"apusul sfârşeşte în orologii"! Frumos spus! îmi aminteşte de "prin ochiul ceasului". cred că ideea legată de timp şi de măsurătoare lui e aceiaşi!
Încă o dată, frumos!

Pacatoasa spunea...

Foarte frum.

Bibby-Ellen spunea...

Graţioasă pendulare între pesimism şi realism xD.
Foarte frumos!

licutza spunea...

Foarte frumos zis... k intodeauna. plina de inspiratzie. si entuziasm. Plina de genialitate...LUV U!!!

29decembrie spunea...

ai descrisssss suuper frumos :) !

Father spunea...

Imi place compunerea, mai ales ca moartea este renastere si totodata este reversul vietii. (Ion Manoliu)