Din ce am apucat să studiem din Humboldt la lingvistică, mi-a plăcut partea despre actul lingvistic ca act de creație inedit și singular, "imaginația creatoare", fiindcă într-adevăr actul vorbirii e unic. Mi-am adus aminte de aceasta, pentru că eram obosită și voiam să dorm. Astfel, aveam în cap cuvântul somn. I-am zis colegei mele: I want to snow. Și mi s-a părut fascinantă asocierea dintre snow și somn.
Și mi-am mai reamintit o frază celebră din Humboldt: Eu fără tu e o pură neființă/ un pur neant. Nu, nu e despre dragoste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu