4 octombrie 2012

Clipe

Vineri, pe 28 septembrie, a avut loc cenaclul ,,Iulia Hașdeu” al revistei Clipa. A fost o atmosferă plăcută. Exact de ce aveam nevoie de un timp. Comunicare, idei, oameni deschiși, experimente. În cadrul dezbaterilor s-a polemizat pe tema Tradiționaliști vs Postmoderniști. Fiecare dintre noi și-a argumentat preferințele. Subiectul cel mai interesant pentru mine la această temă a fost ponderea poeziei postmoderniste în curriculum școlar. Noi am vrea o diversificare a poeziei. Pentru unii poezia trebuie să exprime o idee. Ceea ce pentru tradiționalism e valabil; și nu optează pentru postmodernism, fiindcă deseori poezia rămâne inaccesibilă.  Concluzia a fost că nu discriminăm niciun curent literar, pentru că fiecare își are locul și importanța în studierea literaturii. S-au citit creații proprii. S-a discutat în baza lor. Ceea ce admir eu cel mai mult, e obiectivitatea. Victoria Chircu a citit o proză despre moarte. Eu, Victoria și Ana-Mihaela am citit poezie. În poezia mea avea loc un Război Rece. Poezia Victoriei era plină de puls. Zglobie la început ne-a introdus într-o atmosferă gravă, iar noi am recunoscut că circul ne creează o senzație neplăcută. În poezia Anei-Mihaela nu aveau cum să nu zboare fluturii, mie în mod special mi-au plăcut elementele ce țin de biologie. Când se găsesc nervi sau țesuturi, poezia mi se pare mai vie.  A mai venit o tânără debutantă, Mira Voinu. A citit și ea câteva versuri. Citise ceva care punea sub un alt unghi mitul Adam și Eva. Pe noi ne-a amuzat ideea pe care a spus-o Victoria. Cum că Adam e materia primă pentru Eva. Ana-Mihaela a pregătit un videopoem de Andrei Doșa. Pe cât de absurd, pe atât de original. Uite-l și aici. Iar versul meu preferat din ele este: linia orizontului să se transforme în zâmbet. Însă surpriza a fost, de fapt,  să creăm și noi un videopoem după poezia pe care am citit-o. O provocare literară, care sunt sigură că va ieși la fel de provocatoare. Noi trebuie să filmăm și să atașăm versurile. A mai fost prezentă și Rodica. Ea era revoltată pe ceea ce se citește acum la facultate. Și evident, dna. Iulia ( directorul revistei) și Aurelia (redactor-șef). Eu am fost pentru a doua oară la ședința de cenaclu a revistei.  Mi-a plăcut, fiindcă e o atmosferă destinsă, liberă. Spunem ce gândim, iar dna. Iulia și Aurelia devin prieteni cu tinerii și îi încurajează să creeze lucruri bune, valoroase. Prin intermediul cenaclului am cunoscut mulți tineri frumoși. Deschidem o arenă culturală constructivă și evolutivă. Și nu în ulitmul rând, devenim prieteni. O să încerc să particip la fiecare ședință, deși distanța este unica piedică. Dar pentru lucrurile frumoase și evoluție în direcție culturală se merită, chiar dacă data trecută am alergat la gară, nu am avut norocul să-mi iau un bilet și am stat ca în cutia cu chibrite.
Toți cei care iubesc arta sunt așteptați  la următoarele ședințe de cenaclu!

2 comentarii:

Iris Nuţu spunea...

Copil frumos si norocos!!

maricica spunea...

Iris, dacă mă gândesc ar trebui să mă simt un om norocos, și în special datorită altor oameni, chiar dacă eu nu cred în noroc. Te salut! :)