29 ianuarie 2011

Dispariţie


grijile
şi-au făcut cuib
într-o lacrimă părăsită
de timp.

oamenii
mă irită,                                                                                     
îmi insuflă amarnice
doruri.
eu-schelet de corabie
pe întinsul vieţii.

sunt ironia
unui destin 
hulit de iluzii.
mă devastează fiecare zi
înghiţită în negrul
florilor de nisip.

mă evapor 
poate voi dispărea,
dar sîngele 
îşi va picta amărăciunea
undeva, în neant

7 comentarii:

R.A.I. spunea...

"Câtă viaţă, atâta luciditate şi deci, atâta dramă"(Camil Petrescu).
îmi place poezia asta, pentru că reuşeşti să fi patetică într-un mod sensibil. construieşti imagini frumoase chiar şi pentru a descrie o stare de spleen.

maricika spunea...

O să reţin citatul!
Mulţumesc de atenţie.
:)

zippo spunea...

Eu am citit de 5 ori ce ai scris.(asa fac deobicei ) insa mereu m-am oprit si revenit aici la versurile:
"sunt ironia
unui destin
hulit de iluzii."

e geniala...

maricika spunea...

zippo, ai înţeles mesajul daă ai receptat aceste versuri. de fapt cu ele a început toată poezia. eu scriu gînduri, astfel de mici propoziţii/meditaţii, apoi revin la ele şi le îmbin în poezie. şi în această poezie mai întîi au fost scrise acete versuri, ca apoi să le îmbin.
mă bucur că mă citeşti! :)

zippo spunea...

:)... fiecare scrie si dezvolta intr-un fel propriu .... si eu scriu pot spune aproximativ la fel ca tine ... si te citesc intr-un mod constant... chiar si posturi mai vechi :)..
si totusi:
"sunt ironia
unui destin
hulit de iluzii."

genial....

Anonim spunea...

Dragute versuri!Insa insufli o atmosfera neplacuta!Sunt poeta si eu si mi-au fost publicate multe poezii!Cu toate astea, uite un citat care sigur te va ajuta: "intreaga viata curge in fluviul fermecat al unei vesnice transformari"!

maricica spunea...

Mi-ar mai plăcea să ştiu numele anonimului şi să-l citesc, evident, din pură curiozitate.
Da, e mai sumbră poezia, dar e poezie, ficţiune, şi nu se confundă cu realitate, deşi sunt elemente vizibile din exterior.
Cu referie la citat, da! legile naturii, în viaţă totul se transformă; de mult timp merg după ideea asta. :)