Experi(m)ente

   Fiind mereu între doi poli opuşi, privind realist mă gândeam cu scepticism la societatea şi schimabera de mâine (în unele cazuri încă o mai privesc astfel), însă după 3 zile petrecute la Vadul lui Vodă mi-am zis că nu e chiar aşa, şi cu puţină (sau multă) voinţă mutăm  munţii din loc.

  Între 7-9 mai a avut loc o tabără educaţională organizată în cadrul proiectului “Europa tinerilor”, implementat de către Asociația Tinerilor Români din Afara Granițelor (ATRAG) din Iași cu sprijinul Guvernului României – Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, în parteneriat cu JEF Moldova (Tinerii Europeni Federaliști). În proiect au fost implicate 9 echipe. Am avut fericita ocazie să particip şi eu împreună cu echipa. 

  Proiectul avea ca scop  educarea si constientizarea  valorilor europene. Pe parcursul celor trei zile ne-am aflat doar în mişcare, participând la 3 traininguri pe trei teme: lucrul în echipă, managementul proiectelor şi cetăţenia activă. Pare o perioadă scurtă de timp, însă s-a lucrat eficient. Eu  habar nu aveam cum se realizează un proiect, iar în cadrul acestor activităţi am acumulat o mulţime de cunoştinţe ce vizează aceste teme şi o adevărată experienţă. Am învăţat de la A la Z traseul pe care trebuie să-l urmezi ca să-ţi îndeplineşti un scop şi să-ţi asigur succesul. Fiecare informaţie a fost abosrbită ca un burete de către fiecare particpant. 

Mi-au plăcut tehnicile de lucru ale trainerilor. Teorie, practică, lucru fructuos în echipă, diversitate, jocuri. Apropo de traineri, sunt tineri frumoşi, care se implică activ şi depun mult suflet şi efort pentru o schimbare în adevăratul sens al cuvântului. Au fost foarte sociabili şi receptivi. Nu ne-am simţit asemeni oficialităţilor, ci eram într-o relaţie amicală, liberă. 

  Cu privire la participanţi, sinceră să fiu mă aşteptam să fie mult mai închişi, însă spre marea bucurie s-a dovedit exact opusul. S-a vorbit mult, fără prejudecăţi, au fost felxibili, activi, energici, cu idei originale, sinceri, direcţi, creativi, inventivi, în unele momente se simţea spiritul competitiv, iar discuţiile în contradictoriu erau binevenite, fiindcă sunt constructive, iar un orizont larg de idei diverse acced către progres. E dificil să îi conving pe cei care nu au participat, că într-adevăr la noi în ţară sunt tineri inteligenţi, iar flagelul indiferenţei poate fi învins.  Am zis dificil, pentru că cu siguranţă mulţi dintre cei care citesc acest articol sau au urmărit activiatatea, pot critica, sau pot zice că e uşor, sau că ceea ce scriu (ori au scris alţi coelgi despre proiect) sunt doar nişte impresii sub influenţa sentimentului de satisfacţie, sau mai nu ştiu ce. Însă, nu, oameni buni, mai există la noi în societate o conştiinţă, doar că ea nu iese pe stradă şi nu strigă în gura mare ca să fie admirată, ci stă cuminte la locul ei, ştiind că trebuie să lupte şi să acţioneze împotriva măştilor şi noroiului.

  Ţin să vorbesc şi despre echipa mea. Am fost cinci: eu, Tania, Victoria, Claudiu şi Dragoş. Noi ne cunoaştem de mult timp, dar nu m-am gândit vreodată că vom forma o  echipă şi vom fi foarte buni (iar asta nu o interpretaţi ca pe o laudă).  Fiecare e bun într-un oarecare domeniu şi deobicei în grupurile care ne aflăm suntem lideri. Iar spre surprinderea mea în echipă nu au survenit divergenţe de niciun fel, reuşind să împărţim proporţional cantitatea de lider. Vreau să le mulţumesc lor, fiindcă într-adevăr ne-am unit, iar această solidaritate nu poate aduce decât realizări. Ne-am simţit foarte bine împreună, iar pe lângă muncă am avut parte de multă distracţie şi multe faze haioase (ei ştiu despre ce vorbesc). În fianal cu privire la echipă am ajuns la concluzia că dacă nu ne uneam forţele şi entuziasmul nu realizam nimic şi totodată am câştigat fiecare câte un prieten bun, gata oricând să te susţină şi să te ajute.

  De ce sunt necesare asemenea traininguri? Pentru că dobândeşti experienţă. Pentru că îţi dezvolţi abilităţile de a lucra într-o echipă. Pentru că înveţi lucruri noi şi utile, ca apoi să le aplici şi să contribui la îmbunătăţirea comunităţii în care trăieşti. Pentru că devii responsabil şi conştient. Pentru că te distrezi. Pentru că poţi schimba multe concepţii eronate. Pentru că devii un cetăţean activ. Pentru că te simţi util. Pentru că promovezi valori, absolut necesare în realiatatea imediată. Pentru că întâlneşti persoane importante. Pentru că îţi dărâmi frica şi  bariera că nu eşti de folos societăţii. Pentru că gândeşti diferit, nesupunându-te colectivităţii. Plus alte câteva zeci de ''pentru că'' motivante.

  Deci, cu paşi mici, dar siguri putem urca trepte către vârful piramidei. E nevoie doar de implicarea noastră, voinţă, curaj, muncă, perseverenţă, răbdare.

 Sper ca rezulatatele tinerilor de astăzi să-mi dezarticuleze scepticismul, fiindcă adevărata (r)evoluţie se (poate) produce!

                                         o poză cu întreaga echipă (noi şi trainerii) 

de la stânga spre dreapta: Dima, Ina, Dragoş, Tania, Claudiu, Maria(adică eu), Victoria, Igor, Igor, Cristina, Iana, Dragoş, Ion