14 ianuarie 2012

Cuvintele tale

niciodată să nu-mi mai vorbeşti
să nu să nu să nu
cuvintele tale mă aruncă în delir
se rostogolesc între pereţii trupului meu
lovesc zgomotos provoacă răni
cuvintele tale sunt o lamă
îşi înfige graţios tăişul în inimă
în ritmuri de dans
ţie îţi place mirosul de sânge
tu îmi vorbeşti atât de mult
încât încep să-ţi fac semne disperate în vis
să încetezi
de o săptămână visez cum merg prin mlaştini
cuvintele  pline  cu nămol mă urmăresc
mă dor picioarele calc păcatele tale
de o săptămână deschid cartea la acelaş cuvânt
de o săptămână umbrela mea imaginară 
nu mai funcţionează
cuvintele ca un animal marin
s-au ancorat în mine
trec zile    
şi încă
nu ruginesc                                                                                                                                                                









10 comentarii:

Stefan spunea...

frumos bravo :)

maricica spunea...

Ştefan, multumesc! eşti cel mai receptiv. :)

calator spunea...

mmm.. complex..scri foarte complex, am recitit de 2 ori.., o gramada de simboluri in text . frumos!

Rebeca C. spunea...

Am ramas un pic uimita! Nu am mai dat pe aici de mult si aproape ca am uitat cat talent ai! Bravo, chiar imi place!

ancutsanutsa spunea...

ai reusit sa redai pefect atmosfera prin imagini plastice si simboluri!!! mi-a placut Marcica!!!!

Ioana spunea...

geniale versuri.

£αvi spunea...

frumos...

Costea spunea...

Îmi place poezia ta. Minunată. Scris puternic ce lasă urme în mintea cititorului.
Îţi respect opţiunea poetică dar eu aş fi scris primele două versuri aşa:

niciodată să nu-mi mai vorbeşti
să nu, să nu, să nu...!

Cuvinte inaripate~~ spunea...

scrii foarte frumos =)

We are the all-singing, all-dancing crap of this world... spunea...

Aceasta e muzică :D o fi din cauza obsesiei mele pentru cuvintele ce trezesc imagini apocaliptice, dar aceasta e muzică, complimente :)