28 mai 2010

Poem în 9.71

,,Ei sunt aici, dar nu sunt aici pentru mine"
O viaţă frustrantă
decupată iluzoriu
de un foarfece
tocit de mizerii.
Gloria ta
nu face mai mult decît
un gîndac
cu simptome cancerigene.
O colecţie de decepţii
febrile.
Încerci să faci din mine
un destin coagulat
să mă dizolvi în crudităţi
şi să mă demoralizezi
cît te mai ţin măştile.
Eşti un om dezinvolt
cu insuficienţă de sine.



PS: un poem misterios...

2 comentarii:

R.A.I. spunea...

Poemul tău îmi aminteşte de unul de-al meu:
"negrii cândva
azi zac galbeni pe podea
vechii locuitori ai conductelor.

un cancer mental
îi bântuie teribil".

Maria spunea...

RAI:
mă bucur de trecere...
e un poem inspirat dintr-o realitate crudă...
te ami aştept pe blog...

cu prietenie,
M.F.