Între Om şi timp,O aglomerare de sensuri
Şi un război...
Omul se crede Superior
în toţi şi în toate.
Timpul îl urmăreşte oricînd,
prin paşii de umbră.
El nu are odihnă şi
nici vacanţă.
El a existat mereu.
Şi ieri,şi azi,şi mîine.
Omul încearcă să-l depăşească
Să se răzbune.
Timpul le îndură pe toate.
El ştie că e nevinovat.
Păcat că Omul se ascunde
sub învelişul dur,
al conştiinţei sale.
Dar eu te rog,cu insistenţă:
-Nu uita,Omule,cine eşti...
Tu doar ai descoperit Timpul
El însă s-a inventat pe sine,
şi-a inventat secundele
şi inevitabilul...
Tu poţi să cazi în abis,
Dar Timpul respiră secole,
Respiră Nemurirea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu